Pentru speculații cu acțiuni prin CFD, este mai bine să stabiliți termenul de expirare al contractului în intervalul de la 5 la 15 minute atunci când lucrați pe intervalele M1–M5. Acest interval îi oferă prețului posibilitatea să parcurgă mai multe lumânări, dar nu prelungește poziția atât de mult încât zgomotul pieței și spreadurile să consume profitul. Pe M1, o lumânare este egală cu un minut, de aceea un termen de cinci minute acoperă 5 bare – suficient pentru ca formațiunea să se confirme, dar insuficient pentru fluctuații aleatorii.
Platforma vă permite să tranzacționați acțiuni fără să cumpărați titluri reale. Încheiați un contract pentru diferența de preț, fixați prognoza direcției și obțineți rezultatul la momentul închiderii tranzacției. Prin urmare, termenul influențează direct raportul dintre semnal și zgomotul pieței: cu cât perioada este mai scurtă, cu atât sunt mai multe semnale false; cu cât este mai lungă, cu atât este mai puternică influența știrilor și a gapurilor.
Dacă lucrați pe M5, intervalul poate fi mărit la 15–30 de minute. Aici, o lumânare durează deja cinci minute, iar pentru confirmarea tendinței sunt necesare cel puțin 3–4 bare. Nu stabiliți un termen mai scurt decât durata unei lumânări a intervalului selectat: semnalul pur și simplu nu va avea timp să se formeze. De asemenea, evitați pozițiile cu durata de câteva ore în cadrul aceleiași sesiuni de tranzacționare – contractele CFD pe acțiuni sunt sensibile la știrile corporative și la deschiderea pieței americane.
Cel mai bun mod de a alege perioada este să o testați pe un cont demo. Înregistrați 20–30 de tranzacții cu același activ, la termene diferite, și comparați procentul intrărilor reușite. De obicei, traderii găsesc un interval potrivit de 5–20 de minute pentru tranzacționarea intraday cu acțiuni. Nu urmăriți tranzacțiile extrem de scurte doar pentru adrenalină: stabilitatea este mai importantă decât viteza.
Cum se calculează timpul de expirare în număr de lumânări pe grafic
Împărțiți durata poziției în minute la intervalul de timp al unei lumânări.
Exemplu: ați stabilit termenul de valabilitate al ordinului la 15 minute, iar pe grafic lumânarea se formează la fiecare 5 minute. 15 împărțit la 5 înseamnă 3 lumânări. Dacă lucrați pe graficul de 1 minut, aceeași fereastră de 15 minute va da 15 bare. Pentru intervalul orar, 15 minute se vor transforma într-o lumânare incompletă, de aceea este mai bine să nu folosiți o astfel de perioadă.
Pe platformele de speculații CFD cu acțiuni se alege adesea un termen de la 5 la 30 de minute, dar graficul este menținut pe M1 sau M5.
Alegeți perioada astfel încât să rezulte cel puțin 3–5 lumânări. Mai puține înseamnă zgomot, mai multe – risc de a vă încurca în mișcarea activului. Nu combinați intervalele: dacă intrați pe semnalul de pe M1, iar termenul îl calculați pe M15, cifrele nu vor mai corespunde realității. Raportați-vă întotdeauna la graficul pe care îl urmăriți în momentul intrării.
Volatilitatea acțiunilor influențează puternic rezultatul. Pentru Tesla sau NVIDIA, un termen de 5 minute pe M1 poate oferi 5 lumânări cu impulsuri puternice. Pentru acțiuni mai calme, precum Coca-Cola, sunt suficiente M5 și un termen de 20 de minute, adică 4 bare.
Adaptați nu doar matematica, ci și caracterul activului. Verificați calculul înaintea fiecărei tranzacții.
În terminal, de obicei, este afișat un cronometru cu numărătoare inversă, însă vizual este mai comod să măsurați lumânările. Trasați pe grafic o linie verticală din punctul de intrare și numărați spre dreapta numărul necesar de bare. Un număr clar de lumânări ajută la menținerea disciplinei și vă împiedică să prelungiți poziția din cauza emoțiilor.
Cum să modificați termenul de expirare în funcție de volatilitatea activului
Setați durata poziției invers proporțional cu volatilitatea: pentru titlurile cu fluctuații zilnice tipice de peste 2–3%, mențineți intervalul de la 1 până la 5 minute, iar pentru acțiunile stabile de tip blue-chip, cu o amplitudine de până la 1%, extindeți tranzacția până la 15–60 de minute. Pe platformă este suficient să faceți clic pe cronometru, lângă butonul de deschidere a poziției, și să setați intervalul potrivit. Această metodă vă permite să prindeți impulsul în timpul mișcărilor puternice și să reduceți zgomotul provocat de străpungerile false pe activele calme.
Măsurați volatilitatea cu ajutorul indicatorului ATR. Dacă pe graficul de un minut ATR(14) depășește 0,4–0,5% din prețul activului, orientați-vă spre 1–3 minute. La o valoare a ATR mai mică de 0,1%, treceți la 15–30 de minute, altfel prețul pur și simplu nu va parcurge distanța necesară într-un interval scurt. Pentru CFD-urile pe acțiuni acest lucru funcționează exact astfel, deoarece speculați pe diferența cotațiilor, fără a primi însă titlul de valoare în proprietate.
În perioadele de publicare a rapoartelor companiilor sau a statisticilor macroeconomice, volatilitatea crește brusc. Cu 15–30 de minute înainte de publicare, reduceți termenul la 1–2 minute, pentru a nu fi surprinși de o inversare după primul puseu. Imediat după știre, prețul formează adesea o lumânare lungă, apoi revine – o poziție lungă este riscantă în acest caz.
Benzile Bollinger vă vor indica același lucru în mod vizibil. Îngustarea benzilor indică acalmie: măriți durata până la 30–60 de minute și așteptați ieșirea din limite. Extinderea benzilor indică începutul unei mișcări – reduceți intervalul până la 1–5 minute și tranzacționați în direcția străpungerii.
Notați regula în jurnalul de tranzacționare: volatilitate ridicată – termen scurt, volatilitate scăzută – termen lung. Verificați-o pe baza istoricului ultimelor 20–30 de tranzacții, ajustând limitele ATR în funcție de instrumentul respectiv. Treptat, vă veți construi propria scală, care va funcționa mai precis decât recomandările universale.